Lasă un comentariu

Despre iertare – Părintele Dumitru Stăniloae

iertarea

În cele mai multe cazuri, păcatele pentru care cerem iertare lui Dumnezeu sunt rele făcute oamenilor. Prin urmare, trebuie să cerem iertare nu numai lui Dumnezeu, ci și celor care au fost răniți de aceste păcate.

Îndărătul oamenilor cărora le-am făcut rău, Îl aflăm totdeauna pe Dumnezeu și, atunci când am păcătuit împotriva lui Dumnezeu, îi aflăm totdeauna pe oameni.

Disprețuindu-L pe Dumnezeu, rupem un resort moral în oameni, dându-le un exemplu rău.

Omul care nu se comportă cu sensibilitate față de Dumnezeu nu are sensibilitate nici față de oameni și face să crească insensibilitatea lor față de Dumnezeu.

Pentru a dobândi de la Dumnezeu iertarea, avem deci nevoie, deopotrivă, să iertăm oamenilor care ne-au supărat și să cerem iertare celor cărora noi le-am făcut vreun rău. Nu e de ajuns să acordăm iertarea, trebuie să o și cerem celorlalți.

A cere iertare altora pentru noi înșine implică coborârea de pe soclul aparentei noastre superiorități, recunoașterea dependenței de ceilalți.

Iertând, n-am renunțat încă în mod necesar la orice orgoliu; în timp ce, dacă mergem mai departe, până la a ne cere iertare, am înlăturat astfel ultima rămășiță a orgoliului nostru. Doar în acest caz, inima noastră este mișcată în mod sincer și curat, fără vreun motiv ambiguu.

Refuzul iertării sau al cererii iertării ne ține inima în neînduplecare. Păstrat în amintirea noastră, răul pe care l-am făcut altuia este o necurăție care rămâne în noi, ne intoxică în mod continuu și răspândește un miros rău în toată ființa noastră; scânteierile sau întunecimile acestei toxine ne stânjenesc ochii și nu-l putem privi pe celălalt în curăție. Astfel, nu-L putem iubi pe Dumnezeu iar celălalt nu ne poate iubi pe noi.
Doar iertarea sinceră dizolvă acest corp străin din sufletul nostru și spinul din ochii noștri. Doar atunci iubirea lui Dumnezeu ne poate da iertare.

Răul pe care l-am făcut altuia tulbură și el sufletul nostru. Suntem neliniștiți. Ne împiedică să avem în fața celuilalt o privire directă și limpede. (…) Mândria mă împiedică să îmi curățesc relațiile cu el. Doar cererea de iertare ne poate aduce pe amândoi la relații deschise, directe, nestânjenite.

În spatele acestei cereri de iertare, trebuie să se afle un sentiment sincer de pocăință. Pocăința menține o tristețe în ochi, dar ochii în care apare această tristețe a pocăinței au, în același timp, o privire directă și limpede.

Păcatele mele față de Dumnezeu sunt fără număr și fără sfârșit. Pentru că tot ceea ce am vine de la Dumnezeu și eu ar trebui să fac din aceasta un dar către El și către ceilalți; ar trebui să-L laud neîncetat pentru binefacerile Lui, prin cuvintele și faptele mele – dar nu fac aceasta. De aceea, pocăința mea ca și cererea iertării și milostivirii Lui trebuie să fie neîncetate. (…) Și, fiindcă păcatele față de Dumnezeu sunt, în același timp, păcate față de semeni și invers, – păcatele față de semeni sunt și ele neîncetate și noi trebuie neîncetat să le cerem iertare.

Este greu să spun că în orice moment al relației mele cu un semen al meu m-am comportat ireproșabil sau că am făcut tot binele pe care ar fi trebuit și aș fi putut să-l fac pentru toți oamenii pe care i-am întâlnit. Deci, atunci când cineva îmi reproșează o atitudine de care n-am fost conștient că a fost rea, nu trebuie să îi resping acest reproș, ci să mă recunosc vinovat. Am comis cel puțin greșeala de a da impresia că sunt vinovat de ceea ce sunt acuzat.

Îmi este greu să garantez că n-am nicio vină în originea relelor inevitabile și constante care apar la oameni și care mă ating și pe mine. Îmi este greu să afirm că totul este bun în comportamentul meu, în gândurile și cuvintele mele față de ceilalți; că le-am dat celorlalți destulă atenție, pentru a nu le lăsa o impresie de indiferență față de ei. Toți păcătuim împotriva tuturor. De aceea, trebuie să ne pocăim de comportarea noastră față de toți.

Ne rugăm și pentru cei morți, pe care i-am cunoscut. (…) Ne rugăm pentru strămoși, pentru tot sufletul săvârșit în credință și dorim să avem și noi parte de această rugăciune cât timp va fi lumea. Indiferența față de cei morți este chiar un păcat care neliniștește.

Relațiile directe sau indirecte dintre toți oamenii au în ele nedesăvârșirile tuturor și, de aceea, vrem, cel puțin în Biserică, vrem ca aceste relații, care durează și după moarte, să poarte în mod necesar cererea și darul reciproc al iertării, rugăciunea tuturor pentru toți, pentru ca astfel Dumnezeu să ne ierte pe toți.

Biserica însăși nu este o societate încremenită, imobilă, ci o comuniune în mișcare, formată din oameni păcătoși, dar care, în același timp, se curățesc prin rugăciunea unora pentru ceilalți – nu pentru păcate abstracte, ci pentru păcatele concrete, pentru faptele nedesăvârșite și pentru indiferența arătată față de persoane concrete.
În această familie vie, apar, în orice moment, rele, dar ele sunt depășite, spălate, în oceanul iubirii sale, al iubirii reciproce a membrilor săi. Toți păcătuiesc, dar toți contribuie la curățire prin cererea de iertare, prin darul iertării lor, prin rugăciunea comună și reciprocă pentru iertarea lor. Starea de păcat nu prinde consistență. Cei care au păcătuit nu pot rămâne în indiferență; ei sunt împinși să ceară iertare. Conștiința lor împinsă de Duhul Sfânt îi conduce la această cerere. De aceea, încă de la apariția sa, păcatul începe să se dizolve prin căință. El se dizolvă prin undele continui de iertare, rugăciune, iubire, pe care le pune în mișcare Duhul Sfânt.

Adevărata libertate este legată de iubire și acolo unde există iubire, se găsește binele prin excelență, izvorul oricărui gând, cuvânt sau fapte bune. Acolo este viața care e mișcare, disponibilitate, liberă de orice încremenire în orgoliu și în patimile egoiste.

Părintele Dumitru Stăniloae, Rugăciunea lui Iisus și esxperiența Duhului Sfânt, cap. Nevoia de iertare și înnoire în Bserică, Editura Desis, Sibiu, 2003, pp. 9-106

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: