Lasă un comentariu

Vasile Voiculescu: Sunt peșteri

planseu-rascolit-pestera-salitrari

Tu nu uita că sunt în tine peșteri…

Un pas, o șoaptă, numai un suspin

Sporesc acolo-n mii și mii de creșteri,

Se-ngroașă-n hăuri, se izbesc și vin

Să zguduie pereții arși de lavă.

Și tainița se umple de tumult,

De parcă sparge urletul tavanul:

Cutremur lung, iscat dintr-un oftat…

 ***

Și-adeseori, când zvonul ca orcanul

Nebun s-azvârle-n steiul detunat,

Ca-n peștera pierdută sub pământ –

De larma izvorâtă din suspine,

O piatră cade, altele-și fac vânt

Și bolțile se năruie în tine.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: