Lasă un comentariu

Tudor Gheorghe – Toamna simfonic

Lasă un comentariu

Vasile Voiculescu: Luminătorul

Am fost ca nerodul din poveste
Ce căra soarele cu oborocul
În casa-i fără uşi, fără ferestre…
Şi-şi blestema întunericul şi nenorocul.
Ieşeam cu ciubărele minţii, goale, afară,
În lumină şi pară,
Şi când mi se părea că sunt pline,
Intram, răsturnându-le-n mine.

Continue Reading »

Lasă un comentariu

Despre viaţă. Un gând…

Fotografie: Radu Carp

Fotografie: Radu Carp

În viaţă, noi dăm cu piciorul în nenumărate rânduri. Felul nostru complicat de a fi…

Regretăm ulterior că nu am avut atunci „mintea de acum”. Şi nu ne dăm seama cât de înţepeniţi am rămas în mintea noastră de atunci, nici când prezentul ne scoate în cale oportunităţi similare celor pe care cândva le-am ratat: dăm în ele din nou cu piciorul, îndreptăţindu-ne cum că acesta ar fi singurul gest rezonabil la îndemâna noastră.

De aceea, nu ne-ar fi de niciun folos dacă ne-am întoarce atunci cu mintea noastră de-acum: am rata iar. Pentru că mintea noastră nu s-a schimbat. Noi înşine nu ne-am schimbat. Propria noastră experienţă ne-a făcut doar mai ursuji, nu şi – mai înţelepţi. Chestiune de alegere: să trăim numai în cap, conform unor tipare prefabricate de raţiunea noastră învăluită în aburul tinei. Când centrul vieţii umane este în inimă…

Viaţa în sine e simplă!

Dar: cât de tare o complicăm noi!…

Lasă un comentariu

O pasiune: fotografia

Dmitry MelentevAm îndrăgit fotografia, de copil.

Cu un aparat de fotografiat pe care-l primisem în dar de la tata (a cărui pasiune o moştenisem), cu un rudimentar proiector pentru diapozitive şi cu câteva soluţii pentru developarea filmului şi fixarea imaginii pe suportul de hârtie, „reuşeam” fotografii neclare întotdeauna, dar încărcate de o extraordinară valoare afectivă.

Surprindeam în ele flori din grădina bunicii, pomii plantaţi şi îngrijiţi cu delicată atenţie de către tata, animăluţele din curtea casei, cuibul de rândunici şi pe locatarele lui care-şi aleleseră ca reşedinţă de vară un colţ de umbră sub steaşină – sau pe ai mei, în diferite ipostaze.

Căutam să nu pierd, să păstrez cât mai mult timp cumva – „a imortaliza”, ce cuvânt potrivit! – tot ceea ce-mi atingea inima cu o bucurie intensă şi copilărească, de a-i fi descoperit existenţa.

Continue Reading »

Lasă un comentariu

Tudor Gheorghe – Intoarcerea fiului risipitor

Lasă un comentariu

Și totuși vine toamna

Lasă un comentariu

Rachmaninoff

%d blogeri au apreciat asta: